Scrisoarea către Moș Crăciun a actorului Benedict Cumberbatch

Scrisoarea sa este parte a „Letter live project” ce este organizat anual la Londra, pe 7decembrie, cu ocazia Zilei Naționale a Scrisului de scrisori. La acest eveniment participă figuri publice și celebrități ce citesc scrisori, scrise de mână, în fața publicului. Scrisoarea lui Benedict pentru Moș Crăciun, cu adevărat emoționantă și plină de grijă, a fost publicată pe site-ul proiectului, letterslive.com.

„Dragă Moș Crăciun,

Prietenul meu m-a rugat să-ți scriu… Trebuie să mărturisesc că mi-a fost greu să-mi dau seama ce aș putea spune. În principal pentru că, la fel ca majoritatea adulților, mă simt ridicol să-ți cer orice, pentru că relația mea cu tine s-a cam încheiat. Acum noi, adulții, ne cumpărăm propriile cadouri, ne controlăm destinul, ne asumăm responsabilitatea pentru faptele noastre și trăim în lumea pe care am creat-o… deci nu e treaba noastră să ne întoarcem și să-ți cerem ajutor în problemele legate de mediul înconjurător, imigranți, sistemul de sănătate, educație, bănci de alimente, fundamentalism și războaie. Deși Dumnezeu știe că avem nevoie de tot ajutorul posibil pentru aceste probleme create de om și pentru multe altele.

Nu că n-ai fi tu plin de compasiune și de bucurie. Tu ești minunat. În ciuda faptului că ți-au schimbat culorile pentru diverse corporații și ai fost denaturat ca să reprezinți materialismul care și-a pierdut mințile, în ciuda faptului că te tragi, probabil, dintr-un ritual păgân, druid, care se află la milioane de gânduri depărtare de cererile pentru hoverboard-uri cu combustie spontană…. Copiii-adulți care, cu cinism, subliniază asta, după ce nu mai cred în tine, ne pierd timpul tuturor .Pentru că tu nu ești pentru ei. Tu ești pentru copii. Copiii care au nevoie de puțină magie, într-o lume în care granițele dintre inocență și responsabilitate, dintre imaginație jucăușă și obstacole reci, adulte, se micșorează mereu.

Cu asta mi-ar palcea să ne ajuți. Ceva mai mult timp pentru copii, ca să fie copii. Lungește momentul de magie și joacă. Distrage-le atenția de la realitatea unei lumi nebune, ca să poată să râdă așa cum respiră,decât să suspine cu lacrimi. Mai ales celor care au, ei, grijă de membrii familiei, care suferă de boli, de foamete sau sărăcie. Mai ales celor care se ascund în clădiri peste care bombele cad ca ploaia sau care sunt puși, tremurând de frică sau frig, în bărci, ca să scape de dezastre naturale sau război. Te rog ajuta-i și luminează-le viețile cu o clipă de bucurie și speranță.

Dacă stau să mă gândesc, anul ăsta nu ți-e deloc ușor… Și dacă mă gândesc și mai bine, nu cred că a-ți cere o sabie-laser și a o primi cadou (nu că aș fi cerut așa ceva vreodată…) este același lucru cu a controla continuum-ul spațiu-timp și a prelungi binele copilăriei, măcar cu puțin.

Dar tu inspiri uimire și venerație în rândul celor care îți scriu scrisori și care merg la culcare cu speranța că ceva nou va intra în posesia lor în zori. Inspiri o purtare bună, și cel puțin în amintirea mea,niște încercări disperate, pe ultima sută de metri, de a compensa faptele rele, că să nu fiu trecut cu vederea.

Păstrează, de-asemenea, un gând și pentru acele milioane care vor să-ți scrie, dar nu pot, din cauza analfabetismului. Auzi-le cuvintele și ajută-i cu timpul și dă-le șansa de a învăța să citească și să scrie, ca să-și îmbunătățească viețile și să evadeze din începuturile lor sărăcăcioase.

Mi-e un pic milă de tine. Și cred că tocmai am făcut exact ceea ca am zis că n-o să fac… Te-am rugat să ne ajuți cu problemele adulților și să rezolvi unele dintre cele mai mari griji pe care le avem în legătură cu copiii noștri.

Promit să-ți las o porție în plus de vin și de plăcinte cu fructe!
Cu multă dragoste
Benedict x
PS: Te rog, îmi poți da și sabia-laser acum?”